10 noiembrie - Ziua Științei cu genericul „Știința – convergența dintre trecut, prezent și viitor”, a XI-a ediție

Faptele concrete şi toate câte s-au perindat pe parcursul a șase decenii de la fondarea Institutului Moldovenesc deCercetări Ştiinţifice în Tuberculoză sunt o dovadă de netăgăduit a faptului că, odată cu crearea institutului a prins viaţă şi şi-a demonstrat viabilitatea serviciul de ftiziopneumologie la nivel republican şi cercetările ştiinţifice în domeniu au căpătat amploare şi profunzime, ducând la rezultate impunătoare. Șase decenii de luptă acerbă şi fără compromis cu acest flagel de natură socială – tuberculoza – au maturizat şi au plasat instituţia în prim-planul acţiunilor de combatere a tuberculozei, acţiuni încununate cu meritate izbânzi, creându-i pe parcurs institutului renumele de instituție ştiinţifico-organizatorică şi metodică, de epicentru al multiplelor măsuri, întreprinse pe parcursul anilor, în direcţia creşterii nivelului cercetărilor şi a eficientizării tratamentului tuberculozei.

Prin Hotărârea Nr. 430 din 12.09.1959 a Consiliului de Miniştri al Republicii Moldova a fost fondat la 01.10.1959, Institutul Moldovenesc de Cercetări Ştiinţifice în Tuberculoză.

Vedere din faţă (frontispiciu) a blocului central al Institutului, 1959.

Având atribuţiile de instituție ştiinţifico-practică, institutului i-au fost încredinţate anumite sarcini de răspundere: în funcţia acestuia intra și demararea cercetărilor ştiinţifice în domeniu, implementarea în practica medicală a performanţelor ştiinţifice, studierea situaţiei epidemiologice a tuberculozei în mediul urban şi rural, perfecţionarea metodelor organizaţionale de luptă împotriva tuberculozei şi de depistare precoce a maladiei, acordarea ajutorului calitativ instituţiilor antituberculoase din republică (V. Socol, M. Burlacenco, I. Basiul, O. Zdanovici, R. Hersonscaia, T. Jijinova, N. Zaiţeva, C. Brădişteanu, N. Iacovlev, A. Babinscaia, O. Mihailova, H. Stolova şi alţii).

Crearea Institutului de Cercetări Ştiinţifice în Tuberculoză a fost un eveniment de importanţă istorică pentru rezolvarea problemei complexe, pe care a reprezentat-o pentru o lungă perioadă lupta antituberculoasă în RSSM. Au fost iniţiate şi intensificate cercetări în domeniul estimării eficienţei tratamentului antituberculos (M. Burlacenco). În legătură cu implementarea pe scară largă a colapsoterapiei, a căpătat o actualitate deosebită determinarea indicaţiilor de aplicare a chimiopreparatelor (PAS, INHA, Streptomincina) în tratamentul cazurilor noi de tuberculoză. În acelaşi timp, a devenit o necesitate includerea în tematica cercetărilor a elaborării metodelor şi schemelor noi de examinare clinică şi tratament antituberculos, evidenţierea manifestărilor clinico-radiologice a procesului inflamator specific (L. Fişov, M. Cauşanschi, E. Dostovalova), elucidarea importanţei clinice şi rolului metabolismului preparatelor tuberculostatice în organismul pacientului (V. Grigorean, V. Marin, T. Şincariova, V. Chiroşca, I. Chiroşca), determinarea rolului, rezistenţei primare şi secundare a micobacteriei în vindecarea clinică a pacientului (N. Luchianov, M. Culcicovschi, P. Grin, E. Finn, V. Balan).

Analiza rezultatelor cercetărilor ştiinţifice şi observaţiilor clinice a demonstrat oportunitatea studierii eficienţei remediilor chimioetiotrope şi patogenice: rifamicinei, etionacinei, pirazinamidei, glicocorticoizilor şi preparatelor anabolice şi, de asemenea, terapiei tuberculinice şi tisulare. Deosebit de importantă este problema reacţiilor adverse şi intoleranţei la anumite preparate, determinarea cauzelor apariţiei acestor fenomene şi studierea influenţei acestora asupra funcţiei hepatice, renale, condiţionării dezvoltării diferitor complicaţii grave (A. Vilderman, Gh. Ţîmbalari, R. Busâghina, V. Punga).

Chiar din primii ani postbelici a luat amploare aplicarea tratamentului chirurgical al tuberculozei. Din anul 1947, în Dispensarul Antituberculos au început a fi aplicate pneumotoracele artificial şi toracoplastia (M. Solomonovici, N. Şinder, E. Şleimovici), iar din anul 1955 – frenico-etilizarea, pneumoliza extrapleurală, cavernotomia, exereza pulmonară (N. Şinder).

În tuberculoza osteo-articulară, de rând cu chimioterapia complexă, din anul 1959 au început a fi aplicate metodele chirurgicale de tratament (E. Coşciug, I. Lisogorschi, E. Mârzac, V. Stepanov, Gh. Croitoru, S. Pâslaru). Analiza observaţiilor clinice a demonstrat efectul pozitiv al intervenţiilor chirurgicale în asociere cu medicaţia conservatoare, la 70-90% din cazuri în corelaţie cu gravitatea procesului. Un aport esenţial la creşterea eficienţei indicaţiilor şi implementarea în practica medicală a diverselor metode de exereză în tuberculoza distructivă au adus: N. Şinder, E. Şleimovici, Ch. Draganiuc, E. Cuniţchi, D. Gulea, Gh. Groza, P. A. Cibotaru, P. Gh. Cibotaru).

Imagine de epocă, anul 1966. în timpul unei intervenţii chirurgicale cu savanții E. Şleimovici, E. Cuniţchi, R. Cernîşova ş. a.

În scopul ridicării nivelului de cunoştinţe ştiinţifice şi de pregătire a ftiziologilor de calificare superioară, în anul 1960 a fost creată Societatea Ştiinţifică a Ftiziologilor, la şedinţele căreia se puneau în discuţie atât performanţele ştiinţifice în lupta antituberculoasă, cât şi implementarea metodelor noi de tratament antituberculos, se examinau lucrările ştiinţifice finalizate.

Eforturile depuse de către Ministerul Sănătăţii, de către serviciul medico-sanitar şi în special de către Institutul Moldovenesc de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Tuberculozei, fondat de câţiva ani, au contribuit la reducerea semnificativă a morbidităţii cauzate de tuberculoză în perioada imediat următoare. Toate aceste rezultate, obţinute în răstimpul unui deceniu de intensificare a luptei antituberculoase vin să confirme acele capacităţi inepuizabile, organizatorice şi profesionale, ale miniştrilor ocrotirii sănătăţii de atunci, E. Discalenco şi N. Testemiţanu, Chiril Draganiuc care au ştiut a canaliza lucrurile în albia obţinerii neabătute a unor rezultate concrete şi îmbucurătoare.

Chiril DRAGANIUC director al Institutului de Cercetări Ştiinţifice în Tuberculoză în perioada 1972-1974, ministru al sănătății (1974–1990).

Chiril Draganiuc a fost dotat cu preţioasa calitate de a recepţiona ideile noi din domeniul medicinei şi de a le implementa operativ în practica medicală cotidiană. A impulsionat activ activitatea de cercetare ştiinţifică, a organizat noi ramuri şi servicii medicale. Rezultatele activităţii sale ştiinţifice s-au materializat în teza de doctor (1969) şi de doctor habilitat în ştiinţe medicale (1979) şi-au găsit reflectare într-o monografie şi în 69 de articole ştiinţifice. Acorda o maximă prioritate problemelor pregătirii cadrelor medicale și asigurarea cu specialiști calificați a tuturor instituțiilor medicale.

Sistematic erau întreprinse activități de perfecţionare a calificării profesionale a medicilor și asistenților medicali. Mulţi medici, perfecţionându-şi cunoştinţele prin ordinatură şi aspirantură în clinicile din or. Moscova, Sankt-Petersburg, Kiev, Minsk ş.a., au devenit specialişti în noile domenii ale ştiinţei medicale. Sistematic se organizau congrese şi conferinţe la nivel republican, cu participarea savanților renumiți de peste hotare, seminare pentru implementarea noilor metode de diagnostic şi tratament cu antrenarea în procesul didactic a celor mai calificați specialiști, inclusiv și de peste hotare.

În anul 1977, la baza Institutului, a fost organizat Simpozionul Unional pe diagnosticul microbiologic al tuberculozei. În anul 1979, în Chişinău a avut loc Congresul al IX Unional al ftiziopneumologilor pe problemele luptei antituberculoase, fapt care incontestabil poate fi calificat drept recunoaştere a performanţelor ştiinţifice şi practice ale serviciului de ftiziopneumologie al republicii! În anul 1991 al a fost otganizat la Chişinău al II-lea Congres Naţional de Ftiziopneumologie.

22 noiembrie, 1983, deschiderea Conferinţei republicane pe problemele tuberculozei; prezidiul Conferinţei (de la stânga la dreapta) Iu. Simionică, A. Vilderman, V. Djugostran, D. Sain (preşedinte), Gh. Ţîmbalari, V. Socol.

Participanţi la al II-lea Congres Naţional de Ftiziopneumologie, Chişinău, 4-5 decembrie, 1991.

În institut, în această perioadă, au fost efectuate cercetări ştiinţifice în domeniul perfecţionării măsurilor profilactice diferenţiate, a diagnosticului diferenţial şi tratamentului TB, ameliorării eficacităţii tratamentului în staţionare şi prevenirea cronicizării tuberculozei, o dezvoltare evidentă au cunoscut şi investigaţiile bronhologice şi explorările funcţionale respiratorii. Între anii 1976–1980 a fost înregistrată, în continuare, o ameliorare a principalilor indici epidemiometrici.

Pe parcursul activității sale, ilustrul Om Chiril Draganiuc, unul dintre specialiştii notorii care a reuşit să realizeze extrem de multe lucruri pentru medicină, în general, şi, pentru ftiziologie, în special. Faptul că, Institutul de Ftiziopneumologie îi perpetuează numele în dăinuire, este o dovadă elocventă a aprecierii meritelor sale aduse pe altarul culturii medicale. A fost un adevărat luptător în combaterea tuberculozei. Numele și faptele sale rămân cu vrednicie încrustate în sanctuarul virtuții, alături de aleși feciori și fiice ai acestui plai.

Conform HG nr. 1142 din 15.10.2004 “Cu privire la comemorarea personalităţii marcante în domeniul medicine şi al sistemului de sănătate publică Chiril Draganiuc”, Instituţiei Medico-Sanitare Publice Institutul de Ftiziopneumologie i s-a decernat numele „Chiril Draganiuc”.

O însemnătate deosebită în controlul tuberculozei revine și serviciului ftiziopediatrie (I. Presnova, V. Bolotnicova, C. Iavorschi) întru perfecţionarea formelor de asistenţă antituberculoasă copiilor, implementarea tehnologiilor contemporane în domeniul profilaxiei tuberculozei (vaccinarea şi revaccinarea BCG, tuberculino-diagnosticul). Cercetătorii ştiinţifici pediatri s-au implicat şi continuă să se implice în rezolvarea problemelor de ordin comun în ftiziopneumologie, contribuind la realizarea programului complex de combatere a tuberculozei şi întărirea sănătăţii populaţiei din republică.

Pe parcursul întregii perioade de activitate a Institutului au fost realizate mai mult de 140 de lucrări ştiinţifice cu caracter tematic, inclusiv cele mai valoroase dintre ele:

- studierea epidemiologiei tuberculozei în RM şi elaborarea formelor organizatorice de luptă antituberculoasă (V. Socol, M. Burlacenco, A. Stratienco, V. Rotari, N. Zaiţeva, R. Hersonscaia, E. Coşciug);

- cercetări întru aprecierea activităţii procesului tuberculos al aparatului respirator şi elaborarea metodei de diagnostic diferenţial (Gh. Ţîmbalari, G. Podolinâi, S. Roşca, E. Grossman);

- elaborarea metodelor eficiente şi a schemelor de tratament conservator şi chirurgical al tuberculozei şi maladiilor pulmonare nespecifice (A. Vilderman, Ch. Draganiuc, N. Şinder, V. Punga, E. Dostovalova, I. Vangheli, A. Stamatin, E. Cuniţchi, L. Râvneac, D. Gulea, Gh. Groza, N. Bideac, D. Sain, P. A. Cibotaru, P. Gh. Cibotaru);

- elaborarea formelor de organizare a diagnosticării patologiei nespecifice a aparatului respirator (A. Vilderman, A. Moscovciuc, Iu. Marcenco, E. Burduh);

- aplicarea procedeelor noi de estimare a funcţiei respiratorii cu ajutorul echipamentului original de marcă (Iu. Garcuşa-Bojco, F. Buşmin, S. Pogrebcova) şi metodelor cu izotopi (R. Busâghina, L. Ştefănaru, Z. Evgrafova);

- utilizarea testelor biochimice complexe în estimarea reactivităţii organismului (V. Grigorean, Ig. Chiroşca, T. Şincariova, V. Chiroşca);

- cercetări morfologice cu aplicarea metodelor histologice, citologice, histochimice, microscopiei electronice şi cu luminescenţă, întru estimarea reactivităţii specifice şi nespecifice a organismului în tuberculoză (I. Haidarlî, I. Plugaru, A. Ionesi, V. Tcaciuc, T. Haidarlî, L. Semiceva, I. Matieţ, S. Gore, A. Cardaniuc, T. Cocieru);

- perfecţionarea şi elaborarea căilor noi de abordare a intervenţiilor chirurgicale în tuberculoza osteo-articulară (E. Coşciug, E. Mârzac, Gh. Croitoru, V. Stepanov, V. Procopciuc, Gh. Rotaru);

- determinarea sarcinilor noi în profilaxia, depistarea şi tratamentul tuberculozei extrapulmonare în cadrul dispensarizării centralizate (N. Elaşcu, E. Mârzac, N. Guţu, M. Chiroşca, P. Cozişcurt);

- studierea dinamicii investigaţiilor clinico-radiologice şi funcţionale întru elaborarea tacticii şi principiilor de estimare a rezultatelor recuperării şi expertizei vitalităţii în tuberculoza aparatului respirator (E. Cuniţchi, D. Chiriac, O. Cebanova, S. Pogrebcova);

- perfecţionarea metodei de tratament complex al tuberculozei în condiţii de ambulator (V. Degteariov);

- elaborarea mediilor selective pentru cultivarea M. tuberculosis fără aspargină (E. Finn), metodelor de prelucrare a materialului patologic (V. Balan) şi identificare a micobacteriei (E. Ezerscaia); elaborarea bazelor universale în pregătirea mediilor cu proprietăţi nutritive, necesare pentru cultivarea micobacteriilor tipice şi atipice (T. Popescu);

Prezidiul şedinţei laboratoarelor ştiinţice, anul 1983. În imagine (de la stânga la dreapta) I. Cuhal, V. Grigorean, V. Balan, P. A. Cibotaru.

- studierea particularităţilor evoluţiei tuberculozei distructive a copilului şi modalităţilor de depistare şi tratament (C. Iavorschi);

- elaborarea Programelor Naţionale de control şi profilaxie a tuberculozei (Gh. Ţîmbalari I. Vangheli, I. Haidarlî, V. Burinschi, D. Sain, V. Crudu, S. Pisarenco, L. Râvneac, L. Jurja, T. Tudos);

- cercetări imunologice în domeniul creşterii posibilităţilor de utilizare a unui şir de imunomodulatoare autohtone, pentru sporirea eficacităţii tratamentului tuberculozei şi maladiilor pulmonare nespecifice (S. Ghinda, V. Chiroşca, E. Privalova, E. Mogoreanu);

- studierea particularităţilor evoluţiei proceselor pulmonare infiltrative pentru determinarea cauzelor dezvoltării lor şi administrarea remediilor etiotrope şi empirice, întru asigurarea vindecării clinice (A. Moscovciuc, L. Procopişina, E. Mogoreanu, N. Munteanu);

- elaborarea metodei de estimare a intoxicaţiei şi de monitorizare a concentraţiei antibioticelor în sânge la pacienţii cu tuberculoză şi maladii pulmonare nespecifice, întru ameliorarea corecţiei chimioterapiei limfotrope de detoxicare intensivă (V. Djugostran, A. Niguleanu, V. Zlepca, V. Antipa);

- aplicarea strategiei DOTS în condiţiile urbane s-a succedat cu elaborarea criteriilor de determinare a termenilor de tratament şi posibilităţilor de vindecare şi recuperare a pacienţilor cu tuberculoză pulmonară (C. Iavorschi, O. Emelianov, V. Bolotnicova, A. Brumaru);

În baza sintetizării rezultatelor, aplicării metodelor noi de diagnostic şi de tratament, s-au perfectat şi susţinute – 110 teze de doctor şi 17 – de doctor habilitat în medicină.

Consiliul ştiinţific al Institutului, (preşedinte Prof. D. Sain) discută planul lucrărilor de cercetare pentru anul 1986.

La peste 60 de ani de activitate a IMSP Institutul de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc” al MS RM, colectivul de savanţi și medici se prezintă cu un volum impunător de activitate ştiinţifico-practică, care a influenţat esenţial epidemiologia tuberculozei şi a maladiilor pulmonare nespecifice. Institutul devine un for ştiinţifico-practic de coordonare a asistenţei organizatorico-metodice specializate, de înaltă calificare din republică.

IMSP - Institutul de Ftiziopneumologie "Chiril Draganiuc"

10 noiembrie - Ziua Științei cu genericul „Știința – convergența dintre trecut, prezent și viitor”, a XI-a ediție

Interesant